Sacrificiul - vise şi aripi

Realitatea este compusă din puncte de vedere,
adevărul este fără echivoc...

Ai murit şi te-am acoperit cu cerul,
să-mi fie sprijin pentru aripi...
Potop de grindină, a fost să-mi frângă zborul
născută din teama-ţi fără margini.

Ce nu-nţelegi?
Eu sunt doar clown-ul
ce îşi cânta iubirea-n pieţe...,
un saltimbanc ce ai lovit cu pietre
crezând că are mii de feţe.

Pe eşafod, zdrobindu-mi aripile şi-aşa frânte,
Din disperarea de a-mi diseca pe viu durerea,
ai reuşit ca teama să-ţi dispară
Acoperindu-ţi trupul cu veşmânt de doliu...
şi-nsângeratul suflet,
cu linţoliu.

Ce nu-nţelegi? Că teama ţi-a fost armă?!
Te-ai sinucis iubito...
şi-acum eşti moartă.

Acum..., eşti doar stăpâna visului, ce-noată-n lacrimi
sclipind ca stelele, în cerul lumii mele...
atâta timp, cât mai există-n noi speranţă
că-n inerţia aripilor căzute fără vlagă
se mai ascunde încă, un strop de viaţă.