Ultima carte
(mulţumesc pentru trandafir, M.A.)
Am ţinut în mână o carte...
Ochii au citit-o, buzele au rostit-o...
În şoaptă –
Silabă cu silabă, cuvânt cu cuvânt;
Răstălmăcind-o prin mine,
Cu fiecare filă,
Cu capul în nori, cu inima visând...
Esenţialul – l-am pierdut.
Am ţinut-o în braţe...
Frază cu frază, construind amintiri
Pentru mai târziu sau poate... din contră,
Pentru acel timp prezent trăit în pustiu.
Uitată sub vreo pernă...;
Imagini alb-negru, acelaşi vis efemer
Îmi inundă nopţile toate
Cu lacrimi nascute din vise – les enfants a la mer.
O carte citită..., ştiu bine acum,
Se naşte odată cu tine, trăieşte prin tine
Şi moare pe rug, făcându-se scrum.
(vebwell)
10 Comentários:
eu... vreau sa stiu cine esti
te rog
http://vebwell.blogspot.com/2008/01/cine-sunt-eu_27.html
asta vazusem... citisem
voiam mai mult
:)
ştii..., de multe ori, chiar noi înşine ne punem această întrebare...
Tu ce ţi-ai raspunde?
eu nu ma intreb cine sunt.
ce nu stiu... nu stiu "ce" sunt
sau "ce" voi fi
dar "cine" sunt, stiu
Ok!... cine eşti?
sunt o mama fericita
o fosta sotie
o femeie multumita de ea
eugenia r.
dar cred ca asta stii deja
am zambit
Îmi cer scuze doamnă pentru reticenţa cu care am abordat această discuţie...
Eugen B. - un om..., mai puţin fericit... sau poate..., doar un extraterestru ajuns din greşeală pe Terra.
Vă voi citi în continuare cu acelaşi interes.
cu stimă, vebwell
eu iti multumesc
pentru...
Un blog interesant si placut.
Trimiteți un comentariu