Singurătate (acrostih) - definiţii personalizate
Străzi paralele converg spre-un univers absolut,
În pieţe…, pustii de doruri sau vise,
Nimicul luând locul unor feţe ce plang,
Gasind cuib în mâini ce se frâng tot mai triste.
Umbre de vieţi se-ascund în case de lut,
Răspunzând agonic chemărilor noastre,
Aşteptări… strigate în cor, pe ton prefăcut,
Tăinuind drame în spatele obloanelor trase.
Atârnând trofee, zile trecute sau vânând clipe rămase…
Trecători prin viaţă rămânem – sinucigaşi încă din faşă.
Existenţă subtilă şi palidă bântuită de-angoase
Apasă umeri de soartă lăsaţi, făcându-i cocoaşă.


Share on Netlog!






