Zidurile mele...

Nu-mi dărâma zidurile...
Au ajuns să facă parte din mine;
Întrebi dacă mi-e teamă?!
Eu îţi spun că mă dor.
Mă alinţi şi-mi zâmbeşti...
Şi odata cu-acestea
Mă îneci într-o mare de lacrimi,
Alegând pentru mine că e timpul să mor,
Să renasc din propria cenuşă...;
Am ajuns să cred că este-atât de greu,
Încat mă protejez cu ale mele ziduri
De incendiile mistuitoare
Şi de tot ce lasă-n urma lor.

Lasă-mi zidurile intacte
Să am pe umărul cui plânge...;
Nu mi le juca la zaruri
Când cetatea îmi zace-n ruine
Şi visele ajung să devină coşmaruri...
(vebwell)