Dedal fiul (...sau cum rescriu mitologia greacă)

Labirintului meu,
I-am făcut ziduri până la Soare,
Ca astfel, opera să-mi fie...
Cea mai cumplită închisoare;
Un simplu gând cu-a sa scânteie,
De evadare, să m-aprindă,
Ca lumânările să mă topesc
Şi-ncet să ard , răpus de apriga-mi dorinţă.
Aceea ce vine-n urma mea,
Deliberat, împinsă de a sa speranţă
Să ştie dinainte că-ntr-al meu palat,
Asterion îmi este gardian...,
Speranţa transformând-o în căinţă.

De e să zbor, o fac in vis...
Cu tine pentru totdeauna,
Deasupra lumii din abis;
Zeus, ţinându-ne cununa.
(vebwell)