E iarnă iar..., o simt

Cad pradă clipele mele, gerului de-afară ce mă cheamă urlând -
Gheare-ascuţite, colţi de aramă, nări fremătând şi ochii lucind.
Lumânarea ce-a ars jumatate-ntr-o noapte, topeşte în piept pumnale arzând
Si-aruncă luciri tot mai slabe, pe icoana din sobă, ce-ncerc de-aseară, de frig, s-o aprind.

Glasul îngheaţă, pasu-mpietreşte şi focul din mine moare trăind...,
În ceasuri din noapte cu vise deşarte..., clipe-ngheţate ard mistuind.