Măşti

Carnavalul “iubirilor cu măşti ce mint”.
Noapte neagră cu stele…lipsă.
Te amăgeşti cu râsete, te minţi că n-o să doară…

Nu muzică, ci zgomot din piepturi se revarsă…
În oraş e sărbătoare mare.
La colţ de străzi se cântă fericirea speranţelor pierdute
Şi se strigă nemurirea viselor deşarte.
Confetti-n nori, deasupra se-adună
Şi-mi seamănă, în suflet vânt şi-n ochi furtună.
Undeva în depărtare, pe sicrie goale, încă,
Se dansează în ritmul stângăciilor sentimentale.
E Carnavalul Iubirilor Pierdute
Şi a “clipelor de vis” demult uitate.

Ştiu, eu te-am adus aici…; tu ţi-ai dorit-o.
(vebwell)