Tot despre frumuseţe...(papusi gonflabile)

este clar că "ambalajul" conteaza cel mai putin..., dar tot la fel de evident este si faptul ca "pe piata" un produs se vinde mai ales datorita acestuia (chestie de marketing)
Ajungi acasa, deschizi recipientul si… “Surpriiiise!”(unexpected) ; bineinteles ca si “englejii” stiu ce este aia pleonasm, dar ce mai conteaza?! o greseala de exprimare, atunci cand tot ce gasesti in el (recipientul) este o intreaga cacofonie?
NB: nu ma intrebati ce este aia cocofonie, în acest context!!!!

Acesta insemnare 1+as (stiu de asemenea si ce este ala un dezacord) fi putut incadra tot la fel de bine in categoria insemnarilor “stari de spirit” dar s-a potrivit tot la fel de bine (repetitie!) dupa “cea”(referire la directie) pe care am postat-o rindul(!) trecut. As! (cu un singur “Ş”) (fara nici o referire la cacofonie) de ce trebuie sa cauti in recipient produsul dupa care tot alergi? Cauta surpriza! Asta este cea care conteaza…
In “cea” ce priveste produsul…”e penurie”(saracu’ tata – au fost momente cand l-am urat…)

Surpriza… este aia care este…, n-are legatura nici cu ambalajul, nici cu produsul…, nici macar cu ceea ce sperai sa gasesti in recipient, dar… este surprinzatoare prin natura ei.

Dezamagirea! Duca-se…! (nici de-al naibii…; evit bilbiiala!) probabil si la propriu si la figurat…; la propriu, n-ar fi problema (toti o facem!) la figurat, este beleaua…
Iubesc limba romana iubesc literatura atat cat ma duce pe mine… sufletul in privinta caruia gandesc cu inima. Daca ajung sa gandesc cu creierul, atunci este cacofonie.

Daca este sa atribui acestei stari de sprit o melodie, aceasta ar fi …”dupa blocurile gri suntem noi care te facem pe tine” cantata de “Be you G – mafia”
Ah! Imi vine sa zgari peretii (alta grozavie!)
(vebwell)

Nota: nu am folosit diacritice; de ce?! Acu’ n-am vrut.