Bezmetic, dupa un petec de cer...

Numele meu il stii doar din ceata;
Sunt cel fara busola, fara sonar...
Si bantui de-atuncea - fantoma,
De ma-ntreb chiar si eu... sunt real?!
Si umblu de-atuncea bezmetic
Si caut de-abushelea soare
Si stele cazute-n noroaie
Si vise ucise-n altar.

Da. Ai dreptate; sunt zborul
cu aripi ciuntite..., mai sper;
Sa pot sa-mi traiesc viata…;
Fara tine..., zadarnic mister.
Si umblu de-atuncea bezmetic,
In genunchi, cu capul plecat in noroaie,
Fara speranta..., doar un eretic,
Fatza-ncercand sa mi-o curat de zoaie.

Si umblu de-atuncea bezmetic
Si caut in ceata un petec de cer,
Dar dorul - dor..., inca ma doare,
N-am sa sfarsesc niciodata sa sper...
(vebwell)