CLXIX - (stări de spirit)

Tac zările în sufletele noastre,
Singurătăţi se-ntrepătrund…
Cu aripi frânte…
Încerc s-aprind văpaie ruguri către stele
Cu focul dinăuntrul meu abia mocnind.

Dorm visele şi dorurile toate…,
În nopţi cu gheare-nfipte-n asfinţit,
Scâşnind din dinţi în ton cu nebunia
Furtunilor ce ne despoaie de amintiri,
Brăzdând obrajii palizi în clipele cuminţi.

E-atâta linişte în jur, încât ne doare...
Fantome de corăbii zac incendiate-n port –
Exorcizări...; bătându-mă în cuie pe catarge
Sau flagelându-mă în miez de noapte,
Lovindu-mă cu pietre şi dându-mi foc...

Abisul ne este orizontul,
Pleoape grele ne-nchid în colivii
Cu gratiile făcute din razele de lună –
Acea dorită plajă...,
O lume în care paşii au umbre sângerii.