Da! dragostea doare...

Recunoşti rănile?!
Sunt cele din palme şi tălpi...
Cândva, sângerând pe uşa casei tale...,
Ploaia sufletului meu -
Stropi sorbiţi de câinele-ţi bolnav de râie
Sau poate doar sătul... de atâta albastru,
Prea albastru... cerul furtunilor tale.

Da! dragostea doare, nu doar intuitiv...,
Te-ndoaie de spate şi te face să cazi în genunchi
Cu mâinile strânse-n gheare pe măruntaie,
Gemând grotesc, căutând cu disperare soare
În privirile celor de pe trotuarul celălalt...
Sau în vitrine...
Ştii la ce mă gândesc.

Iar inima, inima îţi atârnă de clopot...,
Îl ştii pe Cronos groparul...,
În aşteptarea bătăilor lungi ca şi anii
Sau poate... a Paştelui sărbătorit de caii tăi sălbatici.
(vebwell)