Despre vise...

Eu nu cumpăr vise..., eu le creez;
În nopţi albe şi reci, pustii de cea fost,
Dorul de viaţă trăieşte prin mine.
Nu Luna mi-e visul...,
Ci eu, cel ce-am rămas din tot ce-ar fi fost.

Nu-mi strig neîmplinirea;
Ce rost ar avea să tângui otrava
Ce-mi picură-n suflet nelinişti de mine create...;
Doar îmi murmur speranţa
Că ce eşti, de fapt, oricum n-ai fi fost.

Nu bat la porţile tale...,
Ci deschid uşi către sufletul meu.
Trecând de la vis la agonie...,
Îmi car paşii – povară
Prin cotloane nedesluşite ale minţii,
Nebunii cântate în cor doar cu tine;
Aceleaşi strofe, „doar”... melodii diferite.

Eu nu cumpăr vise, le creez, dar nu vând...
Caut în tine vibraţia trăirilor mele,
Stea Polară pe cerul lumii din mine;
Până atunci rămâi doar un vis
A ceea ce simt şi din păcate n-am găsit să fi fost.
(vebwell)