Zborul nostru spre Lună
Ne plângem cărările şi rănile, sângerând invizibil în noapte...
În gări ca şi-aceasta, dureri tăcute, urlă din suflet speranţe
Ce-aşteptă viitorul în trenuri şuierând strident nepăsarea.
Călători cu feţe ascunse sub glugi de impotenţe mentale
Privesc peste umăr, rânjind amăgitoare dorinţe carnale...
Tristeţi neştiute inundă lumina şi zborul nostru spre Lună.
Lovesc sălbatic, perete de sticlă ce ţintuieşte tembel nemurirea...
În exprimări conştient nerostite, te caut cu braţele-ntinse, bezmetic,
În doruri de tine, în vise avute cu mult înainte de-a mă naşte...
Trenul grăbit, sărind pe şinele ude, paralele de-o viaţă, ne duce departe,
În orizonturi răsărinde, unde şinele străine, deveni-vor consoarte...Tristeţi neştiute inundă lumina şi zborul nostru spre Lună.
(vebwell)
Seja o primeiro a comentar
Trimiteți un comentariu