Indemn
De crezi că poţi ca să învii trecutul,
Gândeşte-te de două ori
Ce-ar fi să suferi înc-odată
Şi dragostea în loc să o trăieşti, să mori.
Nu-i leac pentru ce-a fost odată...
Şi cred că tot ce mai contează-acum,
E să priveşti drept, înainte
Şi viaţa să o faci un aliat de drum.
Speranţa nu se naşte-n lacrimi
Şi nici durerea nu ţi-o ia,
E ca şi cum ai crede cu tărie
Că dragostea a pierit pe undeva...
Fi veselă şi mai ales cu dor de tine,
Alintă-ţi faţa cu-n ocean de soare,
Zâmbeşte-n primavară şi braţele ţi le deschide
Şi astfel vei putea ca să devii... o floare.
(vebwell)
2 Comentários:
foaaarte frumos...minunata poezie :)
Superb acest poem ... acest "îndemn" este minunat
Eşti foarte talentat, dar nu-ţi spun nimic nou :)
singura mea părere de rău este că nu foloseşti diacriticele.
Trimiteți un comentariu