Caută pe site
Loading

luni, 24 august 2009

Prins între două lumi

Întind braţele...
cuprinzând tot universul zilelor trecute.
Picături de rouă îmi inundă fruntea şi ochii
Curgând râuri pe obraji
până in colţul buzelor mute.

Cu fiecare pas prin galaxie
Mai arunc o clipă in fântâna timpului
Prima..., sau poate cea de pe urmă
în jocul prostesc al dorinţelor ce se vor împlinite.

La fiecare răsărit al atâtor sori
Mai mor cate o zi
sau îmi las furată o viaţă,
Evident,
a mea de fiecare dată,
Iar apoi o iau de la capăt
Alergându-ţi prin inimă ca un dor...

Voi trece prin copilărie
Orfan,
Fără stele-mamă.
Împiedicându-mă în razele de lună,
Plângând singur pe o Cale Lactee lăturalnică,
Voi creşte galopând cu caii tăi sălbatici.

Adolescenţa îmi va da aripi de foc
Şi voi străluci în palmele tale
Făcute căuş
Încercând să mă prindă...
Sau poate, furişându-te în grădină
Să priveşti stelele în toiul iernii
Îţi voi aprinde trupul pe rugul dragostei
Încălzindu-ţi pântecul
De unde mă voi naşte lumină.


5 Comentários:

Cristian Lisandru spunea...

"Cu fiecare pas prin galaxie
Mai arunc o clipă in fântâna timpului
Prima..., sau poate cea de pe urmă
în jocul prostesc al dorinţelor ce se vor împlinite" - excelent... Mă bucur să am descoperit acest blog...

vebwell spunea...

aprecierea venită din partea dumneavoastră este un motiv de bucurie...

Rely Tarniceri spunea...

M-am născut lumină
la începutul timpului,
atunci când rugul dragostei ardea
în toi de iarnă, viscolind troienii,
în palma ta, căuş de sori,
aripi de foc îmi spuneau că încă mai exist...

doar caii tăi sălbatici mă mai poartă,
prin visele din Căile Lactee,
nu vreau să trec de razele de lună!
nu mă lăsa să fiu doar epopee!

la fiecare răsărit de soare,
mai mor câte o zi încă puţin,
nu ştiu.. de mai trăiesc sau mi se pare...
oricum, urmez al stelelor destin...

mi-e timpul duşman, hoţ amarnic de clipe,
doar vise mai curg în clepsidră, hilare,
e vremea atât de perfidă... femeie...
un foc plin de patimi, de patimi vulgare...

am braţele întinse-a neputinţă,
cuvintele-mi curg mute printre gene,
fântâna mea ce-n cumpăna durerii
secat-ai fost de mânzele troiene...

vebwell spunea...

O, tu, femeie,
Continui să joci tare...
Lumina mea-i crâmpeie
A razei Stelei Călătoare.

Zeci de lumini îmi tulbură vederea
În nopţi ca şi aceasta,
în care Venus luminează
Mai tare ca tăcerea,
Mai mult ca luna trează...
Nisipul din clepsidră
Le-a fost soroc de moarte,
Pustiul lumii mele,
Le-a nimicit pe toate.

Rely Tarniceri spunea...

Pustiul lumii tale nu-mi tremură pe gene,
Din hăul negru-al nopţii din tine îmi vorbeşti,
Ştiai că veşnicia-ntunericului este
Absenţa mea, absenţa luminii din poveşti?

Nu poate fi nici noapte, nici beznă sorocită
Când cu tălpile goale păşesc pe căi lactee,
Nisipul din clepsidră, e pulbere de stele,
Iar norii tăi... sunt perne, căci mă numesc... femeie.

Hyperliteratura

Feed Me Culture

Contor statistic

Cărţi, autori, librării, biblioteci

Agenda culturală LiterNet

Vot

Top Cultural Sites Jocuri gratuite - Roportal Romanian Top66 TopSiteuri.ro - Adauga si site-ul tau - Director web Vebwell Promovare Xeo

Be my friend

UN PRIETEN IN PLUS NU ESTE NICIODATA DE PRISOS
myDir.ro SEO Romania
TOP-RO - Site-uri de Top din Romania

VEBWELL - GÂNDURI RĂZLEŢE © 2008 Template by Dicas Blogger.

TOPO