Cuvinte, sentimente...

Dacă ar fi să exprim în cuvinte ceea ce simt, ceea ce găndesc..., orice încercare îmi pare banală.
Cuvintele mele...; eu nu mă exprim prin cuvinte, eu mă exprim prin sentimente, iar metafora... este doar un fel de a le face auzite. Pentru toate celelate, da, există cuvintele. Orice încercare de a exprima sentimentele rămâne un strigăt mut pentru cei mai mulţi. Poate doar aceia cărora le sunt destinate pot auzi... asta doar dacă nu sunt surzi şi într-adevăr aseamănarea este atât de profundă încât doar simpla vibraţie se face înţeleasă... şi într-un anume fel confirmă o anumită predestinare.
Hm!... destinul..., vibraţia..., sentimentele... Oare cum să mă fac înţeles?
(vebwell)