Urăsc faptul că te iubesc

Mă trezesc dimineaţa cu gândul la tine, ca toată ziua să visez că suntem împreună. Îmi trăiesc viaţa în vis...; spune-mi! viaţa mea este o minciună? Eşti cea care îmi transformă nopţile în zile şi zilele în nopţi, cea care mă face să sufăr..., dar continui să te caut printre stele. Teama că s-ar putea întâmpla să nu mai fiu capabil să visez, mă face să umblu – nebun, pe străzi pustii, dupa tine, în speranţa că într-o zi... Gândul la tine, îngheaţă cu fiecare sărut pe care mi-l dai dimineaţa şi se sparge la fiecare răsărit de lună, în mii de bucăţi, pentru a te căuta în tot universul. Întind braţele să te cuprind..., dar dispari în aceeaşi fracţiune de secundă în care te-am atins.

Departe de propriile-ţi năluci mă voi simţi la adăpost de false interpretări; departe de morile de vânt voi învăţa să-mi descifrez visul – urme de paşi-pereche pe o plajă pustie.
Ştiu... sunt nebun. Tu nu vei întelege niciodată, doar eşti un simplu vis...
(vebwell)