VEBWELL - GÂNDURI RĂZLEŢE

Despre prietenie

2010-08-28T21:50:00.002+03:00

prietenia este... mai presus de orice slăbiciune umană.

De-ale mele

2010-08-06T18:55:00.000+03:00

Fiecare dintre noi tindem să clasificăm „necunoscutul” în încercarea disperată de a ni-l face mai puţin necunoscut...

Axiomă

2010-06-07T12:13:00.000+03:00

Ce ne fascinează, ne este prin definiţie adevăr.

De-ale mele...

2010-05-03T16:23:00.002+03:00

De-am înceta să ne considerăm poemele desăvârşite ale propriilor vieţi, de-abia atunci..., ca versuri, găsi-vom rimă...

Întors din pustiu (stări de spirit)

2010-03-14T20:25:00.001+02:00

Download

Râd cu braţele desfăcute până la cer -
gură lacomă încercând să cuprindă universul.
În palme-mi stau ca-ntr-o balanţă
deopotrivă întinderea albastră şi galben-cenuşiu,
tot Necuprinsul.

Dansez cu păsările
ce se-adună în pletele şi la subţiorile mele
ca în crengile şi scorburile pădurii,
acoperindu-mă cu iarbă şi muşchi verde,
frunze cunună şi flori la ureche,
cu soare, rouă, cer senin şi curcubee.

Cânt până la epuizare...
Îngânând o ciocârlie,
în lupta ei cu înălţimile, inima-mi zboară
mai sus decât munţii,
mai sus decât Luna,
mai departe de mine,
mai aproape de Dumnezeu.

Mă-ntreb cine sunt

Şi ţip...:
CINE SUNT EU?
Primăvara din văi răspunde-n ecou:
Eu..., Eu..., Eu...

Proiectul "Lucian Blaga"

2010-03-12T20:00:00.001+02:00

Factorul perturbator

2010-01-28T11:11:00.001+02:00

Există acea lege a echilibrului care face ca toate să tindă spre... o armonie generală - doar noi, oamenii, prin acţiunile noastre, fapte, decizii, dorinţe şi idei preconcepute, facem ca perfecţiunea să devină intangibilă.

Orizonturi (fiului meu)

2010-01-25T18:17:00.002+02:00

În mod ideal, suntem singurii care putem să ne trasăm limitele... Cu şansă, răbdare şi voinţă acestea pot dispare, visele devenind propriile noastre orizonturi.

Despre compatibilitate

2010-01-08T01:07:00.003+02:00

Fiecare dintre noi suntem centrul propriului univers.

Consider că orice gest, cuvânt sau faptă are propria viaţă şi greutate, au propriile gravităţi... Există totuşi o amprentă emoţională a fiecăruia care face ca acestea să fie atât de diferite de la un om la altul. Cu cât asemănarea este mai mare cu atât mai mult se poate vorbi despre compatibilitate afectivă - factorul care face ca lumile noastre să se atragă sau să se respingă.

Despre fericire

2010-01-07T02:25:00.000+02:00

Din păcate fericirea nu este empatică...; este rezultatul unui cumul de factori interni şi externi - stări de spirit şi respectiv, efecte de conjunctură. Sigur, se poate vorbi despre fericirea generală, dar în chintesenţă, bazânduse tot pe cea individuală...

D-ale mele

2010-01-03T02:24:00.001+02:00

Dintre toate aripile, doar cele ale viselor nu vor ceda ispitei de-a fi smulse.

Urare

2010-01-02T10:05:00.004+02:00

Sănatate, şansă şi iubire...! Avându-le pe acestea, fericirea vine de la sine.

Coşmarul - vise şi aripi

2009-11-10T10:23:00.005+02:00

În dimineţi ce se-nfiripă sub geana de lumină,
Îngenunchind, îmi sorb puterea să-nfrunt apocalipsul,
Ce-n suflet naşte minunea speranţei ce se-nchină,
La zborul scânteilor de-aramă ce-mi scrie acatistul.

Un nou tratat de pace… sau încrâncenata luptă?
Destinul va decide aruncând în cer cu zarul,
Iar sfinţi îndoliaţi, plângându-şi aureola ruptă
Jelesc mahmuri prin colţuri, ce-a fost cândva altarul.

În zări întunecate, cad cruci arzând pe ruguri,
Iar vântul, ce-aduce-n nări miros de carne arsă,
Împraştie pe drumuri ocean de necrologuri
Şi-mi stinge în vârtejuri lumina de pe masă.

CLXIII – stări de spirit

2009-10-28T18:12:00.004+02:00

Natura s-a îmbolnăvit...;
E palidă şi suferindă.
Îi curge nasul – lac sub geam
Iar frunzele..., de vânt,
Se-adună până-n grindă.

Icnind..., tuşind...,
Că-i vreme rea,
S-ascunde pe sub straşini
Şi suferă iubirea mea
Cu-n umăr gol,
Fugită de prin mlaştini.

Stau şi-o privesc şi plâng şi eu;
Un corb ne stă pe umăr...
Uitându-mă pe geam, în gol,
Zărindu-mă ca-ntr-o oglindă.
Anii-au trecut… Câţi au rămas?
Azi nu vreau să-i mai număr.

Mormântul - vise şi aripi

2009-10-22T11:18:00.004+03:00

Ploaia ce-mi cade pe frunte şi-n palme,
Pe obrajii murdari de pământ,
Îmi despică universu-n silabe,
Şi m-afundă mai mult în mormânt.

Săgeţile ce îmi străpung tot trupul,
În noapte, fac ca pieptul să-mi tresară
În lung suspin, agonic; ploaia,
Îmi ia la ţintă viaţa, de aseară.

Cu răni ce-nsângerez nisipul,
O groapă-mi sap în necuprinsul zării
Şi-n loc de cruce, voi aşeza o poartă-n care,
La infinit, vor bate valurile mării.

CLXII - stări de spirit

2009-10-16T11:08:00.004+03:00

Plouă...
Cerul gri, fără orizont,
În spate îl duc;
M-apasă, mă chinui’ și doare...
Este toamnă de mult.

Plouă...,
În suflet cu lacrimi
Săpând în maluri de lut.
Pe uliți fumul se-ndeasă
Născând din pământ.

Și plouă
Cu frunze întruna,
Prin vânt dansând agonia...
Ferestre cu obloanele trase
Refuzând simfonia.

Plouă...
În plopi mai cântă doar corbii
În ceața ce-acoperă totul,
Cu felinare aprinse,
Pe drum, mai umblă doar morții.

Sacrificiul - vise şi aripi

2009-10-14T12:36:00.002+03:00

Realitatea este compusă din puncte de vedere,
adevărul este fără echivoc...

Ai murit şi te-am acoperit cu cerul,
să-mi fie sprijin pentru aripi...
Potop de grindină, a fost să-mi frângă zborul
născută din teama-ţi fără margini.

Ce nu-nţelegi?
Eu sunt doar clown-ul
ce îşi cânta iubirea-n pieţe...,
un saltimbanc ce ai lovit cu pietre
crezând că are mii de feţe.

Pe eşafod, zdrobindu-mi aripile şi-aşa frânte,
Din disperarea de a-mi diseca pe viu durerea,
ai reuşit ca teama să-ţi dispară
Acoperindu-ţi trupul cu veşmânt de doliu...
şi-nsângeratul suflet,
cu linţoliu.

Ce nu-nţelegi? Că teama ţi-a fost armă?!
Te-ai sinucis iubito...
şi-acum eşti moartă.

Acum..., eşti doar stăpâna visului, ce-noată-n lacrimi
sclipind ca stelele, în cerul lumii mele...
atâta timp, cât mai există-n noi speranţă
că-n inerţia aripilor căzute fără vlagă
se mai ascunde încă, un strop de viaţă.

CLXI - stări de spirit

2009-09-28T22:00:00.003+03:00

Doamne, cum pot să stăvilesc furtuna?
Mi-s aripile frânte, înfipte-n stâlpi de gard;
De e să mor acum..., îmi e totuna,
Deja covor de frunze îmi ţine azi de cald.

Ascuns în stelele căzute,
Mustind de ploi sub paşii apăsaţi,
Mă-neacă clipele de mult trecute
Sub nouă ceruri negre şi nori întunecaţi.

Dar Doamne..., spune-mi!
Cum pot să stăvilesc furtuna
Când ceaţa ne cuprinde-atât de-adânc,
Încât nici steaua Ta nu mai răzbate
La căpătâi, sâ-mi lumineze pe mormânt?

Copaci albiţi de propria cenuşă,
Aprinşi în depărtare pe post de lumânări,
Veghează agonia lumii care,
Se-acoperă de-a-ntregul cu fumul lor din zări.

Fântânile secate de apă, de sânge, de sudoare,
Acum sunt galerii de şobolani
Din alte orizonturi şi lumi şi zile trecătoare
Cu dragoste... împărtşită doar pe bani.

Of..., Doamne!
E mult prea frig fugit din case
Şi vântul suflă-n inimi a pustiu...
Zdrobindu-mi trupul, golind de carne, oase,
Timpul, călăul, rânjeşte,
Spunând... că este prea târziu.

Doamne..., Tu spune cum să stăvilesc furtuna...,
Zăpada ne va fi acoperit din nou curând
Linţoliu rece se-aşterne-n dimineţi într-una
Şi lumea, ca naiva, se bucură de ea râzând.

Încă un vers...

2009-08-28T14:00:00.008+03:00

inspirată de poemul "Cerc" al Leonidei Lari

Tânjind amarnic după versul tău
Aripa mi-e sculptată-n piatră
Şi zborul mi se frânge-n gratii mai mereu...
Tu-n vers mă iartă.

Cu rugăciuni şi lumânări aprinse
Înclin tot cerul pe o parte,
Un vers să ţi-l implor, cu stele ninse,
Într-o noapte.

Mă iartă dar..., că vina nu mi-e mare;
Un vers ajuns-am să cerşesc...
Că fără poezie, întreaga-mi lume moare
Încă un vers..., atâta îmi doresc.

Unui vis

2009-08-27T17:36:00.003+03:00

Ar fi deajuns să ceri iertare
Să îmi promiţi că nu mai faci
Şi-ai construi o punte nouă
Din trandafiri şi mii de maci.

Un curcubeu ţi-ar fi cunună
Sub cerul tot, primit în dar
Cenuşa dragostei să-nvie
Prin stelele sacrificate pe altar.

Sărut de-acum pământul negru
Ce poartă paşii mei spre casă
Îmbrăţişând tot universul...
La piept, cu rochia-ţi de mireasă.

M-aş dărui chiar astăzi ţie
De-aş ştii că-n taină 'ţi pare rău
Că ai plecat lăsând în urmă
Pe mine-n viaţă... eu, iubitul tău.

CLX - stări de spirit

2009-08-25T18:01:00.003+03:00

Firesc ar fi să mor odată...,
Lăsând în urma mea doar scrum,
Vărsând cea mai rămas în călimară,
Pe coala de hârtie, să mă prefac în fum.

Firesc ar fi ca focul să se-ntindă,
Să ard pământul tot cu el
Şi-apoi să ar prin oase calcinate,
Cu inima turnată în lamă de oţel.

Prins între două lumi

2009-08-24T14:56:00.001+03:00

Întind braţele...
cuprinzând tot universul zilelor trecute.
Picături de rouă îmi inundă fruntea şi ochii
Curgând râuri pe obraji
până in colţul buzelor mute.

Cu fiecare pas prin galaxie
Mai arunc o clipă in fântâna timpului
Prima..., sau poate cea de pe urmă
în jocul prostesc al dorinţelor ce se vor împlinite.

La fiecare răsărit al atâtor sori
Mai mor cate o zi
sau îmi las furată o viaţă,
Evident,
a mea de fiecare dată,
Iar apoi o iau de la capăt
Alergându-ţi prin inimă ca un dor...

Voi trece prin copilărie
Orfan,
Fără stele-mamă.
Împiedicându-mă în razele de lună,
Plângând singur pe o Cale Lactee lăturalnică,
Voi creşte galopând cu caii tăi sălbatici.

Adolescenţa îmi va da aripi de foc
Şi voi străluci în palmele tale
Făcute căuş
Încercând să mă prindă...
Sau poate, furişându-te în grădină
Să priveşti stelele în toiul iernii
Îţi voi aprinde trupul pe rugul dragostei
Încălzindu-ţi pântecul
De unde mă voi naşte lumină.

Marea şi nisipul

2009-08-22T17:47:00.003+03:00

Amintiri se zbat în lanţuri grele
Ca bilele de-oţel, rănind pământul
În nopţile cu cerul plin de stele
Şi lună ce-şi ascunde-n zâmbet trupul.

De mână cu eternitatea mută,
Pustiul îmi aşterne-n suflet zarea –
Prietenul meu bun, de vreme multă;
Îmi cântă la ureche marea...

Cu valuri roşii în apus de soare
Spălându-mi rănile încătuşate
Mă face să visez la evadare
Tot promitându-mi... viaţă după moarte.

Îmbrăţişându-mă în miez de noapte,
Furând puţin câte puţin din mine,
Săruturile ei insinuante
Şoptesc, cântându-mi... “orice lângă tine”.

LIV - (stări de spirit)

2009-07-14T22:52:00.009+03:00

Embed Code

Îmi dansează pe umeri tot cerul
Şi stelele zburdă întruna râzând;
Se prind în horă şi norii
Şi ploile toate îmi sapă mormânt.

Vântul se joacă nebunul…,
Furându-mi din clipe, cântând;
Copac desfrunzit pân’ la ramuri,
M-acopăr de frig, cu pământ.

Cioturi de crengi imploră toţi sfinţii,
O soartă jucată de ei la barbut;
Mi-au rămas doar visele… şi dorul…,
Ce-aprind lumânări suspinând.

Cândva, tot ce-am numit a fi “zborul”,
Acum e-ngropat în pământ
De popi cu sutana murdară
Sub cerul albastru, cântând.

CLXIX - (stări de spirit)

2009-06-30T11:30:00.002+03:00

Tac zările în sufletele noastre,
Singurătăţi se-ntrepătrund…
Cu aripi frânte…
Încerc s-aprind văpaie ruguri către stele
Cu focul dinăuntrul meu abia mocnind.

Dorm visele şi dorurile toate…,
În nopţi cu gheare-nfipte-n asfinţit,
Scâşnind din dinţi în ton cu nebunia
Furtunilor ce ne despoaie de amintiri,
Brăzdând obrajii palizi în clipele cuminţi.

E-atâta linişte în jur, încât ne doare...
Fantome de corăbii zac incendiate-n port –
Exorcizări...; bătându-mă în cuie pe catarge
Sau flagelându-mă în miez de noapte,
Lovindu-mă cu pietre şi dându-mi foc...

Abisul ne este orizontul,
Pleoape grele ne-nchid în colivii
Cu gratiile făcute din razele de lună –
Acea dorită plajă...,
O lume în care paşii au umbre sângerii.

Singurătate (acrostih) - definiţii personalizate

2009-02-28T02:46:00.001+02:00

Străzi paralele converg spre-un univers absolut,
În pieţe…, pustii de doruri sau vise,
Nimicul luând locul unor feţe ce plang,
Gasind cuib în mâini ce se frâng tot mai triste.
Umbre de vieţi se-ascund în case de lut,
Răspunzând agonic chemărilor noastre,
Aşteptări… strigate în cor, pe ton prefăcut,
Tăinuind drame în spatele obloanelor trase.
Atârnând trofee, zile trecute sau vânând clipe rămase…
Trecători prin viaţă rămânem – sinucigaşi încă din faşă.
Existenţă subtilă şi palidă bântuită de-angoase
Apasă umeri de soartă lăsaţi, făcându-i cocoaşă.

Ultima carte

2009-02-13T16:32:00.002+02:00

(mulţumesc pentru trandafir, M.A.)

Am ţinut în mână o carte...
Ochii au citit-o, buzele au rostit-o...
În şoaptă –
Silabă cu silabă, cuvânt cu cuvânt;
Răstălmăcind-o prin mine,
Cu fiecare filă,
Cu capul în nori, cu inima visând...
Esenţialul – l-am pierdut.

Am ţinut-o în braţe...
Frază cu frază, construind amintiri
Pentru mai târziu sau poate... din contră,
Pentru acel timp prezent trăit în pustiu.
Uitată sub vreo pernă...;
Imagini alb-negru, acelaşi vis efemer
Îmi inundă nopţile toate
Cu lacrimi nascute din vise – les enfants a la mer.

O carte citită..., ştiu bine acum,
Se naşte odată cu tine, trăieşte prin tine
Şi moare pe rug, făcându-se scrum.
(vebwell)

Desculţ, prin viaţă, înainte...

2009-02-10T00:57:00.003+02:00

Dacă şi ţie îţi par ciudat...,
De ce să mă mai mire gloata?
Eu... sprijinindu-mă-n toiag,
Voi merge înainte.
Desculţ, călcând în piatră apăsat,
În spate îmi voi duce soarta;
Lovit cu pumnul de cel drag
Îmi văd de drumul meu, cuminte.

Unde mă duc?! ...şi către ce mă-ndrept?!
E-atâta drum în faţă,
Încât nici eu nu reuşesc să văd;
Nu ştiu..., există doar speranţă.
Prefer alei călcate rar,
În nopţile pustii... şi ploile mărunte;
Astfel, un trecător ce m-ar putea zări,
Nu s-ar mira de lacrimile mele mute.

Eu şi rănile ce dor..., vom merge înainte
Tot căutând un cimitir cu cruci de lemn,
Toate, pe-un singur nume şi-un singur epitaf,
O promisiune poate..., fără cuvinte multe:
“Ochi pentru ochi... şi dintre pentru dinte”.
(vebwell)

Iubire (acrostih) - Definiţii personalizate

2008-12-09T06:50:00.003+02:00

Iarna îmi bate la uşă,
Urlând în vânt nebunia
Bătrânelor mele vise-nmuiate
În sânge de păsări lovite
Rănite în zborul spre lună,
Erijând în hotărâri de viaţă sau moarte.
(vebwell)

Despre creaţie (fragment de manuscris)

2008-12-01T19:12:00.004+02:00

Cu toţii suntem oameni obişnuiţi...; raportarea la ceilalţi membrii ai societăţii, în general şi respectiv la grupul de apartenenţă, în special, este normală..., măcar prin prisma faptului că există cel puţin un factor comun care să te determine să te numeşti "membru" al acelei comunităţi.

Susţinerea sub orice formă a ideii „cluburilor exclusiviste”, de „elită culturală”, în societate, este o dovadă de egoism interacţional faţă de semeni.
Creaţia artistică este o formă de exprimare a propriei personalităţi.

.........................................................................................
Cred cu tărie că a fi altruist este un mijloc de a te apropia de perfecţiune. Altruismul în sine, nu constă neapărat în a oferi, ci mai degrabă... în a te dărui; suntem oglida celorlalţi din jurul nostru, în egală măsură cu ceea ce... alegem să etalăm.

(vebwell)

Oamenii... (fragment de manuscris)

2008-11-21T02:32:00.001+02:00

Oamenii, cu toţii, suntem la fel...; nu există cineva care să nu fie animat de dorinţa de frumos, iar prin aceasta, de posibilitatea de a fi mai bun, nu în sens competitiv; doar etalonul estetic este cel care face diferenţa. Nu există oameni comuni şi oameni deosebiţi... eventual, oameni care ştiu şi au posibilitatea de a-şi descoperi acest potenţial... şi oameni care... nu ştiu să se exteriorizeze. Preocuparea faţă de această latură umană este într-adevăr cea care îţi conferă un anumit avantaj, prin aceea că măreşte sensibilitatea la vibraţiile celor din jur.

(vebwell)

Fragment de manuscris

2008-11-12T16:24:00.003+02:00

O gândire analitică nu exclude trăirile afective ale individului, ba mai mult, îndrăznesc să spun că aceasta le amplifică; gândiţi-vă doar la faptul că un personaj superficial nu ar putea să distingă întreaga paletă de tonuri şi vibraţii din jurul său, iar în opinia mea, acest lucru nu poate să se realizeze decât prin profunzimea cu care urmează să interpreteze modul de exteriorizare al celor din jurul său; sensibilitatea la acesta şi felul în care alege să răspundă, rămân totuşi cele care crează sau distrug punţi...

(vebwell)

Vise şi aripi

2008-11-10T06:27:00.001+02:00

Visele toate prind aripi
Şi-acoperă cerul ca smoala
Şi plouă într-una cu lacrimi
Născând pe lume-ndoiala.

Şi plouă cu sânge şi-i doliu;
La mine în suflet sunt treze
Şi soapta şi visul şi dorul
Viselor toate uitate-n amieze.

Şi plouă în suflet cu doruri
Şi-acoperă cerul cu vise,
Zburând pe rând câte una
Clipele trec şi sunt triste.

Copac rămas fără stoluri,
Scrâşnind din dinţi, aştept vijelia
Nopţilor lungi ca şi anii
Şi-a iernilor ce-aduc nemurirea.
(vebwell)

Despre lupta cu tine însuţi

2008-11-08T18:22:00.003+02:00

A ştii când să renunţi este un act de curaj; nicidecum în faţa celui în favoarea căruia o faci…, dar cu siguranţă în faţa propriului orgoliu; nu este un act de eroism, ci mai degrabă, unul de penitenţă...
(vebwell)

Sex apeal

2008-09-28T05:12:00.003+03:00

Frumuseţea femeilor, le face pe acestea să fie plăcute...; inteligenţa le face irezistibile.
(vebwell)

Despre viaţă

2008-09-25T00:31:00.002+03:00

Suntem îndeajuns de liberi şi putenici încât să creem lumea în care trăim; de multe ori, lumea perfectă nu se defineşte prin întrebarea „unde”, ci răspunzând la întrebarea „cu cine”.
Viaţa ta?!...este aceea pe care o trăieşti. Important este felul in care o faci...; depinde doar de tine şi de alegerile făcute în momentele cheie ale acesteia, să păşeşti pe un drum sau pe altul...
A ne demonstra supremaţia, în unele cazuri, este arhitectul propriului sfârşit.
(vebwell)

Cuvinte, sentimente...

2008-09-02T20:40:00.002+03:00

Dacă ar fi să exprim în cuvinte ceea ce simt, ceea ce găndesc..., orice încercare îmi pare banală.
Cuvintele mele...; eu nu mă exprim prin cuvinte, eu mă exprim prin sentimente, iar metafora... este doar un fel de a le face auzite. Pentru toate celelate, da, există cuvintele. Orice încercare de a exprima sentimentele rămâne un strigăt mut pentru cei mai mulţi. Poate doar aceia cărora le sunt destinate pot auzi... asta doar dacă nu sunt surzi şi într-adevăr aseamănarea este atât de profundă încât doar simpla vibraţie se face înţeleasă... şi într-un anume fel confirmă o anumită predestinare.
Hm!... destinul..., vibraţia..., sentimentele... Oare cum să mă fac înţeles?
(vebwell)

Despre metaforă

2008-08-07T02:44:00.003+03:00

Dacă ar fi să vorbim despre metaforă, sintetizând, ţi-aş spune că aceasta este un univers - universul fiecăruia dintre noi al cărui centru suntem... sau măcar sperăm să fim.
(vebwell)

Despre... etape

2008-07-21T18:35:00.003+03:00

Copilaria?!... etapa din viaţă în care ne-am dorit cu toţii să fim maturi; maturitatea - acea etapă în care conştientizezi greşelile copilăriei...
(vebwell)

Despre exprimare

2008-07-20T08:19:00.003+03:00

Nu este deloc greu să spui ceea ce gândeşti sau simţi..., mai greu este să găseşti cuvintele potrivite.
(vebwell)

Despre singurătate

2008-07-19T06:54:00.001+03:00

Singuratatea este o lume paralela in care traiesc doar doua persoane - tu si cu tine; inevitabil, aici iti gasesti cel mai usor "jumatatea" devenind un intreg...
(vebwell)

Definiţie

2008-07-18T07:32:00.001+03:00

Poezia, dar nu numai - literatura, muzica, pictura..., artele în general, sunt o incursiune in noi însine, o descoperire a personalităţii, o exprimare a frumuseţii interioare existentă în sufletul fiecaruia; este un zbor... deasupra abisului din noi.
(vebwell)

Estivală

2008-07-10T20:43:00.004+03:00

Cu vreascuri-amintiri ce-mi cântă la picioare,
Nu reuşesc decât să ard pe jumătate
Pe-un rug clădit din visele deşarte,
Şi apriga dorinţă să trăiesc...
Voi obosi să scormonesc în sobă
Printre cărbunii neaprinşi,
S-aprind un foc..., mi-e inima prea udă...,
Un cub de gheaţă vrând ca să topesc.

Dar duc în mine focul nopţilor de vară
Şi ard vâlvătaie la fiecare răsărit de Lună,
Ca dimineţile..., scăldate în răcoare,
Să mă găsească prefacut în zgură.
O nouă zi caniculară
Cu grade mult trecute de treizeci,
Mă-ntâmpină la geam cu braţele deschise;
Mă cheamă şi suspină... şi-o doresc.
(vebwell)

de-ale mele

2008-07-07T17:37:00.003+03:00

Expresia "a tinde spre perfecţiune" nu este sinonimă cu... a o atinge, de altfel, aceasta din urmă, fiind pur utopică - este ca şi când... ai "alerga" după linia orizontului. Evitând superficialitatea, ai cel puţin o şansă să te împiedici de chintesenţă, iar acest lucru îl consider a fi într-adevăr un punct de plecare spre „absolut”.
(vebwell)

Ceartă cu muza

2008-07-06T23:28:00.001+03:00

Am obosit...!
Ţi-s jocurile prea murdare,
Însăşi ideea îmi repugnă...
Să mă prostituez pe internet
Pentru puţină faimă sau o rimă...
Mi-e silă!
Nu te urăsc stai liniştită;
Poţi merge-n patru labe...
Şi să-ţi zdreleşti genunchii,
Alergând în continuare,
După jobene şi bastoane.
Mi-e milă!
Prefer un ritm de tango sau de vals
Dansând în bocanci de munte,
Decât can-can pe margine de şanţ
Cu tocuri cui si fuste scurte...

Ce e ciudat îţi spun acum,
Nicicand nu am visat, femeie,
Să mă îndrăgostesc ca un nebun
De ceea ce mi-aş fi dorit să vad în tine.
Greşesc? Tu spune...
(vebwell)

Da! dragostea doare...

2008-07-03T22:00:00.004+03:00

Recunoşti rănile?!
Sunt cele din palme şi tălpi...
Cândva, sângerând pe uşa casei tale...,
Ploaia sufletului meu -
Stropi sorbiţi de câinele-ţi bolnav de râie
Sau poate doar sătul... de atâta albastru,
Prea albastru... cerul furtunilor tale.

Da! dragostea doare, nu doar intuitiv...,
Te-ndoaie de spate şi te face să cazi în genunchi
Cu mâinile strânse-n gheare pe măruntaie,
Gemând grotesc, căutând cu disperare soare
În privirile celor de pe trotuarul celălalt...
Sau în vitrine...
Ştii la ce mă gândesc.

Iar inima, inima îţi atârnă de clopot...,
Îl ştii pe Cronos groparul...,
În aşteptarea bătăilor lungi ca şi anii
Sau poate... a Paştelui sărbătorit de caii tăi sălbatici.
(vebwell)

De-ale mele

2008-06-15T16:56:00.001+03:00

Cel mai greu este să te cunoşti pe tine însuţi; indiferent de cât de mari îţi vor fi eforturile este imposibil de trecut obstacolul ridicat de subiectivitatea fiecăruia dintre noi.
(vebwell)

Despre perfecţiune...

2008-05-31T01:51:00.003+03:00

Esenţa perfecţiunii nu constă în imagine, ci în structură.
(vebwell)

Lupului de stepă...

2008-05-29T00:15:00.005+03:00

inspirată de romanul "Lupul de stepă" de Hermann Hesse

Strigătele mele sunt zbaterile unor aripi rănite,
În căutarea ecoului, peste abisul din noi...,
O chemare şoptită, spre oglizi acoperite;
Un urlet de groază, al zborului sfârşit în noroi.

Amintirile mele..., sunt lestul înălţării la cer
Plutind pe vise deşarte în adâncul albastru
Si pornind vijelia regretelor grele, să cer
Destinului, sinonim cu-ntâmplarea, dezastru...

Să pier...; din pieptu-mi să creşti crizantemă
Cu rădăcini ascunse-n pământul pustiu,
Iar visul să-mi fie povară şi grea anatemă
Al unei vieţi amarnic trăite de-un lup argintiu.

Mi-e milă de fiara din stepă ce urlă
Şi dor... să cânt cu aripi înfipte în nor...
Cu lăcomie mi-e poftă să sufăr,
Şi cuprins de voluptate drăcească, să mor.
(vebwell)

Femeia ideală...

2008-05-25T18:39:00.002+03:00

Femeia ideală?!... este doar o scuză lamentabilă a bărbaţilor pentru imaturitatea afectivă.
(vebwell)

Personalitatea şi caracterul...

2008-05-10T15:24:00.003+03:00

Personalitatea şi caracterul fiecăruia, sunt de fapt... cicatricele rămase în urma luptei cu viaţa. Unii dintre noi sperie prin simpla apariţie, alţii... sperie pe măsură ce-i cunoşti..., uneori ni le etalăm cu mândrie, alteori, acestea sunt purtate ca un adevarat stigmat.
(vebwell)

O nouă şansă...

2008-05-06T02:30:00.004+03:00

La hotarul dintre vis si absurd,
Cerul şi pământul plâng,
Înecându-mă în vise deşarte;

Certându-mă cu universul surd
Pentru o noua şansă, zidurile răsfrâng
Ecourile unor aripi pe moarte.
..................................................
Eu rămân sprijinit de scara ce duce spre stele,
Cu trepte uriaşe, pe care doar zborul,
Speranţa si gândul le suie.
(vebwell)

Despre oameni, braţe şi aripi

2008-05-04T20:07:00.001+03:00

Există oameni care atunci când eşti în genunghi te privesc de sus..., dar nu acest lucru doare cel mai mult, ci faptul că orizontul îţi este obturat tocmai de aceştia, iar petecul de cer ce-ţi ramâne ţie, îţi ajunge doar cât să respiri... Evită să te sprijini în mâini, în noroiul de sub picioarele lor – nicicând acestea nu se vor mai transforma în aripi.
(vebwell)

Despre dragoste

2008-05-03T02:39:00.001+03:00

Dragostea... e ca zborul unei păsări – nicicând nu ar fi posibil cu o singură aripă.
(vebwell)

De-ale mele...

2008-05-02T01:54:00.002+03:00

Se spune că "o zi bună se cunoaşte de dimineaţă"..., eu spun că o zi bună se cunoaşte după gândurile pe care le-ai avut înainte să te culci şi hotărârea de a le pune în practică prin acţiunile pe care eşti dispus să le întreprinzi pentru a le face realizabile.

(vebwell)

E iarnă iar..., o simt

2008-04-29T18:16:00.009+03:00

Cad pradă clipele mele, gerului de-afară ce mă cheamă urlând -
Gheare-ascuţite, colţi de aramă, nări fremătând şi ochii lucind.
Lumânarea ce-a ars jumatate-ntr-o noapte, topeşte în piept pumnale arzând
Si-aruncă luciri tot mai slabe, pe icoana din sobă, ce-ncerc de-aseară, de frig, s-o aprind.

Glasul îngheaţă, pasu-mpietreşte şi focul din mine moare trăind...,
În ceasuri din noapte cu vise deşarte..., clipe-ngheţate ard mistuind.

Ce se întâmplă?

2008-04-25T01:25:00.001+03:00

Caut răspunsuri... Nu mi-aş fi putut închipui niciodată că activitatea mea pe net, care în principiu se rezumă la activitate literară, poate să atragă după sine astfel de urmări...
Îmi pun întrebarea cu ce anume poate să deranjeze pe cineva postarea unor gânduri?
Prima surpriză am avut-o atunci când am constatat că pseudonimul meu este asociat pe motoarele de căutare cu nu ştiu ce site românesc de tip „adult”; evident că nu am primit nici un răspuns la e-mail-ul trimis administraţiei acestuia şi m-am consolat gândindu-mă că neînregistrându-l la OSIM, nu aveam nici un drept să cer explicaţii. La ceva vreme, în urma unei replici mai acide la un comentariu făcut de o anumită persoana, la un text postat de mine într-un club de poezie pe unul dintre cele mai cunoscute „site-uri comunitate” din România, IP-ul îmi este blocat, iar ca urmare nu-mi mai pot accesa acel „profil” de acasă. Tot în acea perioadă site-ul meu personal a avut trei tentative de spargere, fapt sesizat direct de pe serverul Google care îmi asigură „hosting-ul”acestuia. Ultima grozăvie? Furtul de identitate... cum altfel pot să numesc faptul că fotografia mea personală este folosită ca poză de profil de către altcineva cu pseudonimul „sant_timid”? Iată dovada: http://picasaweb.google.com/vebwell.icar/FurtDeIde- ntitate/photo#5192933952089020290
Cerându-i explicaţii, acesta alege, nu cum era normal să-şi ceară scuze şi să nu mai folosească fotografia mea, ci să-mi blocheze accesul la profilul său. Iată dovada:
http://picasaweb.google.com/vebwell.icar/FurtDeIde- ntitate/photo#5192933952089020306
Una din persoanele care au cerut să le consider prietene abuzează cam în acelaşi mod şi-mi foloseşte fotografia ca „notă” la una din pozele postate de ea..., nu mă interesează contextul. Iată dovada:
http://picasaweb.google.com/vebwell.icar/FurtDeIde- ntitate/photo#5192933947794052978
M-am săturat! Opriţi-vă!

De-ale mele...

2008-04-22T02:14:00.003+03:00

În concepţia mea, poezia se termină acolo unde îţi iei viaţa în mâini ca pe o bucată de plastilină şi încerci să-i dai formă; forma este poezie...,efortul nu; efortul înseamnă luptă, iar aceasta nu este poezie.
(vebwell)

Fetei din vis

2008-04-20T06:11:00.003+03:00

Ai putea s-acoperi un întreg univers
Cu doar o parte din tine...?!

Gândeşte-te cât îmi doresc să zbor...
Cum aş putea s-o fac c-o singură aripă?
Un zbor planat, rămâne-o amagire...
Şi surogatul unui vis..., o coborâre lină.

Îmbrăţişări închipuite şi sărutări visate...;
Stând unul lângă altul, dar... spate-n spate.

Buzele-mi sunt negre de-atâtea muşcături...
În crânguri... sau sub clar de lună-n parcuri,
Îmi zambeşti tăcută şi mă răsfeţi în noapte
Să-mi beau amestecul de-absint şi mătrăgună
În care ai zdrobit, cireşe-amare coapte.
(vebwell)

De-ale mele...

2008-04-14T23:43:00.002+03:00

Felul în care alegem să exteriorizăm gama sentimentelor de care suntem capabili, este reflecţia noastră în ceilalţi; iubirea... este o valenţă a frumosului din noi.
(vebwell)

Zidurile mele...

2008-04-13T09:18:00.008+03:00

Nu-mi dărâma zidurile...
Au ajuns să facă parte din mine;
Întrebi dacă mi-e teamă?!
Eu îţi spun că mă dor.
Mă alinţi şi-mi zâmbeşti...
Şi odata cu-acestea
Mă îneci într-o mare de lacrimi,
Alegând pentru mine că e timpul să mor,
Să renasc din propria cenuşă...;
Am ajuns să cred că este-atât de greu,
Încat mă protejez cu ale mele ziduri
De incendiile mistuitoare
Şi de tot ce lasă-n urma lor.

Lasă-mi zidurile intacte
Să am pe umărul cui plânge...;
Nu mi le juca la zaruri
Când cetatea îmi zace-n ruine
Şi visele ajung să devină coşmaruri...
(vebwell)

Dedal fiul (...sau cum rescriu mitologia greacă)

2008-04-05T10:58:00.013+03:00

Labirintului meu,
I-am făcut ziduri până la Soare,
Ca astfel, opera să-mi fie...
Cea mai cumplită închisoare;
Un simplu gând cu-a sa scânteie,
De evadare, să m-aprindă,
Ca lumânările să mă topesc
Şi-ncet să ard , răpus de apriga-mi dorinţă.
Aceea ce vine-n urma mea,
Deliberat, împinsă de a sa speranţă
Să ştie dinainte că-ntr-al meu palat,
Asterion îmi este gardian...,
Speranţa transformând-o în căinţă.

De e să zbor, o fac in vis...
Cu tine pentru totdeauna,
Deasupra lumii din abis;
Zeus, ţinându-ne cununa.
(vebwell)

Eternul meu vis... (haiku)

2008-04-03T22:10:00.004+03:00

Eternul meu vis...,
În suflet imi deschide,
Poartă spre abis.
(vebwell)

Icar... sau Phoenix?

2008-04-02T06:28:00.005+03:00

M-agăţ cu disperare de-o rază de lumină
Ce-n suflet naşte vise şi-n zilele ploiase...
Şi cum naufragiatul strânge-n braţe colacul de salvare,
Aşa le strâng în suflet... câmpiile albastre.
Ştiu zborul pe de rost...
Aripi îmi cresc în fiecare noapte,
Dar dimineţile pustii şi reci
Le frâng cu fiecare răsărit de soare;
Dar ce spun eu...?
Doar am murit şi nu-mi dau seama încă;
De-aş fi avut chiar nouă vieţi,
O rază de lumină nu ar putea s-ajungă
Să-mi crească aripi ca să zbor
Şi să renasc din propria-mi cenuşă fumegândă.
(vebwell)

foto: Piotr Kowalik

Dacă...

2008-03-25T22:07:00.011+02:00

"Dacă ar fii să ne aparţinem",
Am înceta să vorbim despre... "noi doi".
Tu..., m-ai alinta cu gândurile mele,
Iar eu ţi-aş răspunde cu lacrimi de dor
Pentru ziua ce va fii ca să vină,
Într-un trecut ce-l vei numi viitor.

De cuvinte nu ai nevoie atunci când doreşti să fii tu,
Dar când taci, fă-mă să simt că trăieşti prin mine,
Pentru a crede, fără a-mi spune, că tu, de fapt sunt eu.
(vebwell)

Tango (azi, demon...)

2008-03-24T21:43:00.002+02:00

Un zâmbet, un pas..., apoi încă unul...
Prinde-mi mâna ce o ţin spadă spre tine;
Lasă pentru alţii menuetul sau valsul...,
Te provoc să dansăm un tangou..., dansează cu mine.
Nu-ţi fie teamă că nu cunoşti paşii,
Vom acoperi luna şi vom ştii doar noi doi
Cât de mult vrei să uiţi de rutina
Celui “de azi – până mâine”, faptul că-i luni sau că e joi.
Vor rămâne doar stelele pe cerul albastru,
Iar ploapele tale vor clipi cu ele în cor...
Sau închise, vor nega într-una minciuna
Că nu îţi doreşti..., că nu-ţi este dor...
(vebwell)

Clar de lună şi pulberi de stea...

2008-03-23T11:02:00.005+02:00

Bătându-ţi la geam, îţi spun că e vară
În inimă şi-n suflet..., dragostea mea...,
Te chem să vii cu mine-n livadă,
Să dansăm sub clarul de lună, în pulberi de stea.

Arzând împreună, vom incendia tot universul
Cu flăcări dansând frenetic în livada de meri,
Aruncând pe cerul senin al nopţii albastre,
Curcubeu..., sub clarul de lună, născut din pulberi de stea.

Cenuşa caldă a dorinţelor şi viselor noastre
Ne ninge în inimi şi ni se aşterne pe pleoape şi-n păr.
Acum, cât vremea-i a noastră şi-i tânără..., poate,
Transformă livada, sub clarul de lună, în pulberi de stea.
(vebwell)

Gânduri răzleţe

2008-03-16T07:59:00.003+02:00

Orice clipă din viaţa noastră este... doar o etapă; cursul evenimentelor depinde doar de noi înşine, prin alegerile pe care le facem la un moment dat, prin raţionamentele care stau la baza acestora şi prin tenacitatea cu care ne urmărim ţelurile.
(vebwell)

Cafelei mele...

2008-03-11T05:00:00.004+02:00

Inundă-mi tot trupul c-un zâmbet pe cer...
Un sărut de la tine e tot ce-mi doresc,
Că nebun..., de-acum mă ştii, sunt din fire,
Să mor pentru-acesta, mi se pare firesc.

Trezeşte-mi inima c-un preludiu subtil
Şi dragoste vom face pe cântec şi-n rime;
Voi pleca fericit la serviciu, zâmbind...,
Timpu-i prea lung, de acum până mâine.
(vebwell)

Despre fidelitate

2008-03-10T19:59:00.002+02:00

Un bărbat ajunge să înşele o femeie, atunci când... aceasta încetează a mai fii femeie.
(vebwell)

Mi-am strigat iubirea...

2008-03-09T18:19:00.003+02:00

Mi-am strigat iubirea către soare...
Prea mândru, n-a vrut să-mi răspundă;
Strigătul amarnic, de jale,
Eliberat din pieptul meu de muritor,
Este, gândeşte el, doar apă de ploaie,
Doar un strigăt sugrumat de plânset şi dor.

Mi-am strigat iubirea către ploaie...
Supărată, m-a udat până la piele,
Spunând că nu are timp de-un mic scarabeu;
M-a lăsat în urmă, înotând în noroaie,
Făcându-şi din visele mele..., un mic curcubeu.

Mi-am strigat iubirea către mare,
Dar ocupată cu ale sale năluci,
Nu mi-a întors nici măcar vreun ecou...
A tăcut... şi în ea am simţit furtuna,
Ce-abia mai târziu, va fii să-mi arunce,
Val-dupa-val, apă-n cavou.

Mi-am strigat iubirea către lună,
Dar aceasta, parcă-ar fi fost zaludă...,
N-a înţeles strigătele mele în noapte;
Cute adânci i-au brăzdat faţa rotundă,
Blestemându-mă să vorbesc doar în şoapte.

De-atunci..., îmi şoptesc iubirea la pietre,
În pustiul dintre-ale noastre două lumi;
Eu voi amuţii în postul cel negru,
Iar tu vei continua să dansezi
Pe plânset de vioară, cu ale tale furtuni.
(vebwell)

Câmpul cu maci

2008-03-07T07:32:00.009+02:00

foto: Gavagna Ottavio

Visele toate mi le-ngropi pe pământ;
Fiecare floare ce-ţi creşte sub paşi
E-o picătură de sânge ce doare...
Că sunt încă viu şi plâng din mormânt.
Opreste...!
Apleacă-ţi capul pe umărul meu
Şi întoarce o filă a cărţii
Despre viaţa trăită în doi...,
Despre iubire..., despre dorinţă.
Pe câmpul galben, cu grâu copt,
Picături de speranţă şi jertfă,
Voi lăsa să curgă - rouă pe noi,
Până vom trece-n nefiinţă.
(vebwell)

Urăsc faptul că te iubesc

2008-03-06T06:28:00.002+02:00

Mă trezesc dimineaţa cu gândul la tine, ca toată ziua să visez că suntem împreună. Îmi trăiesc viaţa în vis...; spune-mi! viaţa mea este o minciună? Eşti cea care îmi transformă nopţile în zile şi zilele în nopţi, cea care mă face să sufăr..., dar continui să te caut printre stele. Teama că s-ar putea întâmpla să nu mai fiu capabil să visez, mă face să umblu – nebun, pe străzi pustii, dupa tine, în speranţa că într-o zi... Gândul la tine, îngheaţă cu fiecare sărut pe care mi-l dai dimineaţa şi se sparge la fiecare răsărit de lună, în mii de bucăţi, pentru a te căuta în tot universul. Întind braţele să te cuprind..., dar dispari în aceeaşi fracţiune de secundă în care te-am atins.

Departe de propriile-ţi năluci mă voi simţi la adăpost de false interpretări; departe de morile de vânt voi învăţa să-mi descifrez visul – urme de paşi-pereche pe o plajă pustie.
Ştiu... sunt nebun. Tu nu vei întelege niciodată, doar eşti un simplu vis...
(vebwell)

Punct de vedere

2008-03-05T08:10:00.002+02:00

Toate micile bucurii ale vieţii, cumulate, pot echivala în intensitate cu însăşi fericirea în sine.
(vebwell)

Despre lupta cu viaţa...

2008-03-04T07:51:00.002+02:00

Minciuna, prostia şi orgoliul sunt unele dintre cele mai greu de învins în lupta cu viaţa.
(vebwell)

Rugăciune pentru clone (sau... swing intelectual)

2008-02-29T04:21:00.004+02:00

A înebunit lumea...
Doamne, dă-le minte şi nu considera prostia un păcat!
Josnicia nu are nimic de a face cu abstractul aşa cum zborul păsărelelor nu trebuie confundat cu frustrarea psihic-emoţională datorată inhibiţiei hormonale generată de menopauza (auto)indusă din motive numai de ele ştiute; fii Doamne, îngăduitor şi uită în unele cazuri faptul că le-ai făcut „după chipul şi asemănarea ta”; chiar dacă te simţi jignit în orgoliu de unele specimene mai... nesatisfăcute (sinonim cu nemulţumite), acestea se datorează doar alimetaţiei cu soia modificată genetic; ...nu renunţa la toată producţia de lapte în favoarea... celei de piese de schimb pentru abatoarele automatizate.
Lasă Doamne soarele să strălucească, chiar dacă unii preferă să trăiască în beznă. Amin!
(vebwell)

Stări de spirit - Puterea de a crede

2008-02-26T08:52:00.004+02:00

Spuneam odată că "soarele răsare chiar dacă cerul este înorat, trebuie să ştii doar să te încălzeşti la el…"

http://vebwell.blogspot.com/2007/09/de-ale-mele_28- .html
Nu mă voi contrazice..., voi adăuga: "... uneori soarele trebuie căutat în tine"

Din păcate, există oameni la care ţii şi care, tocmai aceia vor parcă să-ţi dovedească faptul că nu merită...
Ce-ţi rămâne de făcut...? Să continui să crezi în ei sau să continui să crezi... şi atât? Soarele nu moare odată cu tine...

Culmea dragostei (acrostih)

2008-02-24T01:04:00.002+02:00

Retrăiesc clipa ultimului tău sărut...
Amăgitoare imagine ce-mi stăruie-n minte;
Mă rog să mai stai măcar un minut,
Astfel, sperând să pot să te sculptez în cuvinte,
Nopţile albe transformându-le-n vise.

Florile toate ţi le-aştern la picioare...
Iubito, ce-apari şi dispari cum voia-ţi dictează,
Dorul de tine nu este-ntâmplare,
E dorinţa de-o viaţă, a singurătăţii ce ziua viseză
Lacrimi în suflet ce inundă tot universul.

Unic mi-e gândul... şi-acela-i la tine;
Nimeni nu poate să-mi schimbe destinul:
Un drum lung, presărat cu sute de şoapte,
Însă o singura şi străină chemare în noapte.

Viaţa mi-e visul si visul îmi este dorinţa,
Iar aceasta, departe mă ţine de toate...
Speranţa că totuşi exişti, îmi subjugă voinţa.
(vebwell)

Pledoarie pentru metaforă

2008-02-23T06:23:00.004+02:00

Îţi place metafora? Eu am ajuns să o consider, aproape... un mod de a trăi; i-am creat un cult şi am ajuns să respir pentru ea, nu numai să gândesc, prin aceasta.
Dacă-ţi voi spune că braţele tale le simt sprijinite pe umerii mei într-un dans... de-a viaţa şi căldura trupului tău se reflectă în versurile mele, vei ştii că primăvara se află în palma ta, prin visele şi dorinţele tale...
O metaforă poate să îmbrace tot universul aşa cum o melodie poate să redea o stare de spirit...
Dacă îţi spun că în fiecare noapte adormi alături de mine, vei înţelege atunci ca primăvara trăieşte în mine..., că primăvara, simt că sunt eu.
(vebwell)

De-ale mele...

2008-02-19T00:40:00.003+02:00

Cei ce sunt obişnuiţi de a vedea în jurul lor decât urâţenia şi răutatea nu vor avea parte nicicând de bucuria oferită de fumuseţea lor interioară.

(vebwell)

De ai minţit...

2008-02-17T16:59:00.002+02:00

De ai minţit, nu e nimica...
Iertare, n-ai de ce să ceri;
Durerea ce-ai zidit-o-n suflet
E-a vieţii mele amăgire...,
Şi crudul meu mister.
Crezare n-am să-ţi dau de-acuma...
Chiar uşa larg de mi-ai deschide;
Pe-a vântului aripă, pica-va vina,
Cu toate că mi-e greu să te ignor.

Vai! Chin si zbucium să răsară,
La sufletu-mi voi pune pază...;
Nici pasărea nu vreau să treacă,
Voi ştii că ai trimis-o-n joacă...
Chiar soarele..., va trece cenzurat
Şi luna, cu săgeţi voi doborî-o...;
Încrederea-mi, vei fi otravit cu drag
Şi noaptea în coşmar ai omorî-o.

De ai minţit, voi ştii ca să te iert;
Nu-i bai..., nu este prima dată,
Dar să nu-mi ceri ca să te chem
Aşa cum ai sperat-o, viaţa toată.
De ai minţit nu-mi e totuna...
Că e să doară, nu-i a ta durere...;
Tu mergi-nainte, călătoare,
Pe drumul lung cât săptămâna
Şi săptămâna lungă cât un an...,
Din curcubeu, furând lumina,
Măsura depărtării dintre noi,
Eu îmi voi vedea de ale mele ziduri,
Păzind cu străşnicie cărămida
Ce am lăsat-o conştient să cadă...;
Cu grijă, voi aşeza-o înapoi.
(vebwell)

Despre sensibilitate...

2008-02-17T08:21:00.001+02:00

Un răsărit de soare rămâne un fenomen obişnuit dacă nu eşti pregătit să arzi odată cu primele raze ale acestuia.

(vebwell)

Stări de spirit - primăvara

2008-02-15T12:14:00.008+02:00

Chiar dacă soarele îţi zâmbeşte printre dinţi şi pomii încă-s goi de... viaţă, primăvara există în tine, doar prin tine... Orice tril, al păsărilor cânt, orice mireazmă, al florilor aromă, îţi stau în palmă... Trăieşte-le!
(vebwell)

Despre fericire

2008-02-12T02:38:00.001+02:00

Cea mai mare fericire este aceea prin care poti sa te bucuri de cele mai marunte lucruri din viaţa ta.
(vebwell)

Despre fericire

2008-02-11T04:06:00.001+02:00

Pentru a fi fericit nu este de ajuns să fii înconjurat de fericire, important este să fii capabil să simţi acest lucru.
(vebwell)

Marea şi nisipul (armonie - stări de spirit)

2008-01-29T04:14:00.001+02:00

Strigă-mă pe nume...
Deschide-ţi braţele si cuprinde-mă!
Atinge-mă cu valurile...
Să privim răsăritul de soare împreună!

Faceţi următoarea experienţă:

1. Opriţi fondul muzical al site-ului.

2. Porniţi ambele fişiere audio de mai jos şi ascultaţi-le în acelaşi timp.

3. Reglati volumul acestora în aşa fel, încât acestea să se audă cu aceeaşi intensitate.

Despre exprimarea realităţii

2008-01-28T12:10:00.001+02:00

Oricât de mult ne-am strădui să descriem ceea ce ne înconjoară la un moment dat, cuvintele sunt prea puţine chiar şi în cazul unui vocabular foarte bogat. Realitatea unui moment din viaţa noastră, este dată de senzaţiile percepute prin simţurile biologice, plus... sensibilitatea la vibraţiile celor din jur. Acestea nu ajung la noi niciodată intacte; frecvenţa, amplitudinea şi intensitatea acestora depinzând de mediul de propagare – conjunctura emiterii şi respectiv recepţiei undei. Pentru o bună interpretare, necesitatea de a fi un bun rezonant este imperios necesară, dar nici acest lucru nu este de ajuns..., diferenţa de „substanţă” jucând de asemenea un rol important.
Cuvintele nu sunt niciodată o reflexie exactă a realităţii, eventual... o iluzie a acesteia; oricum, rămân de fiecare dată cele mai apropiate de adevăr.
(vebwell)

Cine sunt eu...

2008-01-27T01:29:00.002+02:00

Sunt teama că “poate...” sau speranţa “de-a fi...”?

Eu sunt chemarea zilelor de toamnă
Petrecute în spatele perdelei de stropi,
A ploilor reci ce-n suflet te-ndeamnă
La strigate-n cor cu corbii din plopi.
Eu sunt hotarul între vis şi realitate,
În nopţile albe şi reci, de rugă spre stele...
Făcând diferenţa dintre viaţă şi moarte
Doar în gândurile şi sentimentele mele.
Sunt curcubeul dintr-o pictură abstractă,
În tabloul dorinţelor tale, denumit “Ce păcat...”,
Lucrat în tempera, ulei si acuarelă,
Cu penelul înmuiat în speranţă şi-aproape uscat.
Sunt flacara vie transformată-n cenuşă
De cuptorul fierbinte construit în noroaie,
Încins pân-la roşu de iubirea-ţi nespusă,
Cu-n strop de benzină şi o claie de paie.
Pentru tine sunt o alternanţă de cald si rece
În procesul de aliere al entităţii mele;
Cu experienţe ciudate timpul îţi trece
Nisipul să-l faci aur, pentru ale tale castele.

De fapt, tu înca... te-ntrebi cine sunt eu;
Eu sunt o alternanţă de alb si negru,
Sunt o îmbinare între bine şi rău,
Sunt cel care sunt...şi acela, doar eu.
(vebwell)...şi-atât

Matematica vieţii

2008-01-26T01:26:00.001+02:00

Trag linii imaginare şi adun clipele trecute cu clipele rămase –
Matematica elementară a oricărui sfârşit..., sau început de drum;
Formule de viaţă de alţii trăite, verificate sub lupă, se-arată a fi false
Şi mă obligă la analize savante făcând brazde adânci... în tot ce e fum.

Demonstraţii simple dovedesc calcule greşite făcute în graba tinereţii;
Scăderi şi-nmulţiri de ocazii puse-n paranteze, sunt numitorul comun
Al tuturor trenurilor pierdute sau... câştigate la ruleta rusescă a vieţii;
Din rezultat, extrăgând radicalul pătrat, tot ce rămâne este doar scrum.
(vebwell)

Răspuns la provocare

2008-01-23T23:41:00.001+02:00

Tu nu dueluri îţi doreşti...,
Ci doar durere să provoci ca lacrimi să apară,
Dar cu durerea m-am obişnuit
Şi-am devenit imun la ea încă de astă primavară.

Tu cea care strigi după manuşa ta de catifea
Şi presupui ca porumbeii ţi-au furat-o...
Doar eu sunt vinovat..., dar n-am fugit cu ea,
Ci iată, cu una-n fier turnată ţi-am schimbat-o.
(vebwell)

De azi...

2008-01-22T00:14:00.001+02:00

De azi voi fi mereu în doliu;
Am devenit rudă cu clipele ce mor...
Cronos le este groparul si preot, Eol.
De azi voi plânge întruna,
Că Steaua Polară mă minte...,
Că nordul, pe hartă,
Nu ştie să-l prindă în ţinte.
De azi accept în mine pustiul
Nopţilor reci ca şi Luna;
Mă chinuie doar gândul,
Că ei, oricum, îi este totuna...
De azi n-am să mai dorm niciodată,
Căci visul se transformă-n coşmar
Cu jocuri bizare de-a viaţa,
Pe maluri de râu, transformate-n hotar.
(vebwell)

Despre sentimente

2008-01-21T09:23:00.001+02:00

Sentimentele sunt precum acordurile unei orcheste, uneori limpezi, transparente şi argintii precum cele ale operei lui Mozart sau alteori, grave, complexe si pline de vârtejuri ca în cea a lui Dvorak; dacă vrei să auzi, este necesar să asculţi. Când vei reuşi să-ţi faci creierul să tacă sau măcar să nu mai ţipe, atunci vei putea să desluşeşti muzica ce te înconjoară. Nu este de ajuns să vrei acest lucru, este necesar să te educi în acest spirit.
Încearcă să-i priveşti pe cei din jurul tău ca pe instrumentele muzicale dintr-o orchestră; ele sunt cele care produc melodia... Suntem înconjuraţi de muzică. Ascult-o!
(vebwell)

Despre vise...

2008-01-17T09:14:00.001+02:00

Eu nu cumpăr vise..., eu le creez;
În nopţi albe şi reci, pustii de cea fost,
Dorul de viaţă trăieşte prin mine.
Nu Luna mi-e visul...,
Ci eu, cel ce-am rămas din tot ce-ar fi fost.

Nu-mi strig neîmplinirea;
Ce rost ar avea să tângui otrava
Ce-mi picură-n suflet nelinişti de mine create...;
Doar îmi murmur speranţa
Că ce eşti, de fapt, oricum n-ai fi fost.

Nu bat la porţile tale...,
Ci deschid uşi către sufletul meu.
Trecând de la vis la agonie...,
Îmi car paşii – povară
Prin cotloane nedesluşite ale minţii,
Nebunii cântate în cor doar cu tine;
Aceleaşi strofe, „doar”... melodii diferite.

Eu nu cumpăr vise, le creez, dar nu vând...
Caut în tine vibraţia trăirilor mele,
Stea Polară pe cerul lumii din mine;
Până atunci rămâi doar un vis
A ceea ce simt şi din păcate n-am găsit să fi fost.
(vebwell)

Despre... cei care suntem

2008-01-17T06:25:00.001+02:00

Cred cu tărie că a fi altruist este un mijloc de a te apropia de perfecţiune. Altruismul în sine, nu constă neapărat în a oferi, ci mai degrabă... în a te dărui; suntem oglida celorlalţi din jurul nostru, în egală măsură cu ceea ce... alegem să etalăm.

(vebwell)

Despre... cuvinte

2008-01-16T17:10:00.001+02:00

Eu nu iubesc cuvintele, ci trăirile din spatele lor.
Cuvintele… sunt silabele sentimentelor noastre; Fă un experiment: scrie! Scrie ceva frumos, acum! Nu aştepta ceea ce numim inspiraţie; în cel mai bun caz, vei reuşi un “inspirat şir de cuvinte”; nu te reprezintă…; evident că cele scrise, sunt scrise de tine, dar nici măcar tu nu te recunoşti în… cuvintele “frumos potrivite”. Apoi, asteaptă “momentul”! aşteaptă să vibrezi, să intri în rezonanţă cu ceea ce eu numesc “efectul de preaplin”; cuvintele aproape se succed singure, fără efort…
Dar ce spun eu?! …cu toţii cunoaşteţi această stare.
(vebwell)

Despre... cel care eşti

2008-01-16T06:35:00.001+02:00

Fii tu însuţi! nu face nici un efort de a fi altfel, acest lucru oboseşte cel mai mult..., iar dacă aceasta presupune să dezvolţi frumuseţea interioară, dealtfel, latentă în fiecare din noi, fii dispus să faci chiar sacrificii...

Despre zbor

2008-01-13T23:57:00.001+02:00

Nimic nu este prea greu pentru ceea ce îţi doreşti; de asemenea, nimic nu este imposibil dacă dorinţa este dublată de voinţă; …susţinute de determinare pot ţine piept întregului Univers.

(vebwell)

Stări de spirit...

2008-01-11T05:20:00.001+02:00

Eu: (ţipând) “zborul spre lună nu este banal…”
Ecoul: “E zborul tău…”, “E zborul tău…”
Eu: (în şoaptă) “mi-l doresc…”
Ecoul: (ţipând) “Dar luna, te doreşte?”, “Dar luna, te doreşte?”
Eu: (către ecou): “Vreau…”
Ecoul tace.
(vebwell)

Măşti

2008-01-09T05:51:00.001+02:00

Carnavalul “iubirilor cu măşti ce mint”.
Noapte neagră cu stele…lipsă.
Te amăgeşti cu râsete, te minţi că n-o să doară…

Nu muzică, ci zgomot din piepturi se revarsă…
În oraş e sărbătoare mare.
La colţ de străzi se cântă fericirea speranţelor pierdute
Şi se strigă nemurirea viselor deşarte.
Confetti-n nori, deasupra se-adună
Şi-mi seamănă, în suflet vânt şi-n ochi furtună.
Undeva în depărtare, pe sicrie goale, încă,
Se dansează în ritmul stângăciilor sentimentale.
E Carnavalul Iubirilor Pierdute
Şi a “clipelor de vis” demult uitate.

Ştiu, eu te-am adus aici…; tu ţi-ai dorit-o.
(vebwell)

Tot despre frumuseţe...(papusi gonflabile)

2008-01-08T06:00:00.001+02:00

este clar că "ambalajul" conteaza cel mai putin..., dar tot la fel de evident este si faptul ca "pe piata" un produs se vinde mai ales datorita acestuia (chestie de marketing)
Ajungi acasa, deschizi recipientul si… “Surpriiiise!”(unexpected) ; bineinteles ca si “englejii” stiu ce este aia pleonasm, dar ce mai conteaza?! o greseala de exprimare, atunci cand tot ce gasesti in el (recipientul) este o intreaga cacofonie?
NB: nu ma intrebati ce este aia cocofonie, în acest context!!!!

Acesta insemnare 1+as (stiu de asemenea si ce este ala un dezacord) fi putut incadra tot la fel de bine in categoria insemnarilor “stari de spirit” dar s-a potrivit tot la fel de bine (repetitie!) dupa “cea”(referire la directie) pe care am postat-o rindul(!) trecut. As! (cu un singur “Ş”) (fara nici o referire la cacofonie) de ce trebuie sa cauti in recipient produsul dupa care tot alergi? Cauta surpriza! Asta este cea care conteaza…
In “cea” ce priveste produsul…”e penurie”(saracu’ tata – au fost momente cand l-am urat…)

Surpriza… este aia care este…, n-are legatura nici cu ambalajul, nici cu produsul…, nici macar cu ceea ce sperai sa gasesti in recipient, dar… este surprinzatoare prin natura ei.

Dezamagirea! Duca-se…! (nici de-al naibii…; evit bilbiiala!) probabil si la propriu si la figurat…; la propriu, n-ar fi problema (toti o facem!) la figurat, este beleaua…
Iubesc limba romana iubesc literatura atat cat ma duce pe mine… sufletul in privinta caruia gandesc cu inima. Daca ajung sa gandesc cu creierul, atunci este cacofonie.

Daca este sa atribui acestei stari de sprit o melodie, aceasta ar fi …”dupa blocurile gri suntem noi care te facem pe tine” cantata de “Be you G – mafia”
Ah! Imi vine sa zgari peretii (alta grozavie!)
(vebwell)

Nota: nu am folosit diacritice; de ce?! Acu’ n-am vrut.